Bogdan Olteanu, scrisoarea a II-a către Cărtărescu

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, continuă bătălia epistolară întru apărarea uninominalului lui Tăriceanu. După ce i-a expediat 21 de scrisori şefului statului somându-l să promulge legea electorală, Olteanu s-a mutat acum cu expediţiile poştale către Mircea Cărtărescu, un alt critic al proiectului legislativ al Executivului. Iată textul integral al scrisorii a doua a preşedintelui Camerei:

„Stimate domnule Cărtărescu

Spre deosebire de scrisoarea precedentă, voi fi mai concis. Data
trecută nu mă îndoiam de buna dumneavoastră credinţă, ci numai de nivelul de informare privitor la
legea votului uninominal. De această dată
, fiind informat, afirmaţia că „jumătate dintre parlamentari vor fi impuşi de pe liste de rezervă” nu poate fi justificată decât prin intenţia polemică gratuită pe care v-o asumaţi de altfel prin considerente de adecvare la receptori în primul paragraf al articolului.

Nu vă contest şi nici nu vă discut dreptul la opinie. Este mai important decât dumneavoastră şi decât mine, precum şi decât polemica de faţă. Nu vă contest, şi nu am dreptul să vă contest, opiniile despre competenţa sau prestaţia mea ca deputat sau ca preşedinte al Camerei. Ele pot să mă îngrijoreze, să mă pună pe gânduri sau să îmi impună schimbări de conduită, acolo unde le găsesc îndreptăţite.

Nu vă admit însă alunecarea nedemocratică de condei prin care îmi contestaţi calitatea de cetăţean. Nu există, domnule Cărtărescu, cetăţeni buni şi cetăţeni răi. Cetăţenii care nu îi împărtăşesc opiniile lui Traian Băsescu, cetăţenii care nu vă împărtăşesc opiniile dumneavoastră, rămân cetăţeni şi atât. Cel puţin de la căderea nazismului şi comunismului încoace.

Ştiu că a renăscut în România o şcoală de gândire pe care eu am numit-o „carlista”. Ea se bazează pe negarea importanţei şi rolului instituţiilor democratice (alegeri, partide politice, Parlament) pornind de la defectele oamenilor
care le conduc vremelnic şi pe credinţa în liderul mesianic. Istoria ne-a arătat unde a dus
carlismul unor intelectuali rafinaţi în perioada interbelică – la dictatura personală şi la legionarism. Sper că, dincolo de farmecul şi strălucirea polemicii, să rămâneţi în fond încrezător în instituţiile democratice, chiar dacă nu vă plac conducătorii lor. Măcar pe aceştia îi puteţi schimba.

Închei sperând că judecarea mea ca cetăţean a fost o „aripa dreaptă” trecătoare şi că nu voi fi nevoit să vă privesc cu teama că vreodată vă veţi asmuţi studenţii să-mi spargă ferestrele sau capul, precum Nae Ionescu.

În ce priveşte funcţia, loviţi-o cu sete, sper că scuturăturile soclului să mă ţină alert până la sfârşitul mandatului”.

Lista atasamente