Ajutor bancar la pescuit de fonduri UE

Oricine vrea să dezvolte un proiect bazat pe fondurile structurale venite de la Uniunea Europeană trebuie să facă un drum până la bancă. Nici măcar cei care au deja bani disponibili pentru a-şi acoperi contribuţia proprie nu scapă de vizita la băncile specializate.

Băncile comerciale care şi-au deschis birouri sau direcţii specializate pentru accesarea fondurilor europene spun că există deja dosare de finanţare înaintate autorităţilor de management, prin care se vor derula fondurile europene. Cunosc acest lucru deoarece clienţii respectivi le-au vizitat fie pentru consultanţă, fie pentru obţinerea unei cofinanţări, fie pentru o simplă scrisoare de garanţie bancară. De ce nu poate fi totuşi ocolit drumul la bănci, în condiţiile în care nici aprobările proiectelor şi nici accesarea fondurilor structurale nu depind de acestea?

Cel mai simplu răspuns este faptul că orice proiect de anvergură care se va desfăşura pe bază de finanţare nerambursabilă are nevoie de o cofinanţare, bancară sau din surse proprii, şi de o prefinanţare necesară demarării lucrărilor. Fondurile europene pot acoperi numai 50% din costul unui proiect. În plus, întreprinzătorii au nevoie de prefinanţarea investiţiilor, ca atare băncile au un rol important atât în prefinanţarea... finanţărilor europene, cât şi în cofinanţarea cheltuielilor neeligibile ale proiectelor. La cheltuieli neeligibile am putea încadra, de exemplu, cheltuieli precum cele cu TVA, care nu pot fi acoperite din fondurile europene. Aşadar, banca va acorda în aceste cazuri un credit denumit „punte“, ce se va derula în perioada dintre iniţierea investiţiei şi primirea fondurilor europene.

În acelaşi timp, băncile promit că vor ajuta întreprinzătorii să-şi realizeze dosarele de finanţare necesare şi-i vor ghida prin hăţişul birocraţiei obţinerii şi derulării fondurilor europene.

Două categorii de credite

Oferta băncilor comerciale pentru marii dezvoltatori de proiecte de acest tip, atât corporaţii, cât şi IMM-uri sau autorităţi locale, se structurează în două tipuri de credite: cele de investiţii şi creditele-punte. Creditele de investiţii sunt, practic, cele de cofinanţare, prin care solicitantul de fonduri europene îşi asigură necesarul de 50% din valoarea proiectului pe care vrea să-l dezvolte. „La ora actuală, pe întreaga piaţă mondială există o mare criză de lichidităţi. De aceea, nicio bancă nu riscă să iasă în piaţă cu oferte standard în care să spună că un împrumut pentru cofinanţare costă o anumită sumă de bani“, arată un bancher specializat în fonduri structurale. În plus, în cazul proiectelor de acest tip, există o hibă, la fel ca în cazul creditului clasic de investiţii destinat IMM-urilor din categoria macro. În funcţie de proiectul fiecărui solicitant, de garanţiile oferite de acesta, banca va negocia cu clientul dobânda şi maturitatea împrumutului.

Cel de-al doilea tip de împrumut destinat celor care vor să acceseze fonduri UE este mai degrabă un credit revolving, pe care băncile îl vor acorda solicitanţilor pe o perioadă scurtă, de unul, maximum doi ani. După expirarea acestei perioade, se presupune că solicitantul a obţinut finanţarea europeană şi poate rambursa integral creditul bancar utilizat până atunci la plata diverselor facturi.

Birouri bancare speciale

Amira Ionaşcu, director instituţii financiare, corespondenţi bancari şi competenţe europene din UniCredit Ţiriac Bank, spune că toate criteriile de eligibilitate şi condiţiile care trebuie îndeplinite de un solicitant sunt strict definite şi detaliate în ghidurile solicitanţilor, în cadrul fiecărei axe prioritare aferente programelor, cofinanţarea fiind o condiţie obligatorie pentru a beneficia de fonduri UE nerambursabile.