Spionii romani rup tacerea

Fosti ofiteri din DIE si SIE publica un Dosar operativ despre relatiile Romaniei cu KGB, GRU si puterea sovietica, la 40 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de catre URSS.

Asociatia
Cadrelor Militare in Rezerva si in Retragere din Serviciul de Informatii Externe a decis anul acesta ca spionii romani au dreptul si chiar si obligatia sa vorbeasca, pe intelesul tuturor, despre probleme sensibile ale tarii, atata timp cat amintirile lor nu afec­teaza siguranta nationala a Romaniei. Asa ca s-au apu­cat sa scrie. Si sa publice.
Analizele fostilor spioni sunt cuprinse intr-o revista de circuit intern ajunsa acum la al treilea numar: "Persicop". Pentru ca ZIUA a demonstrat o atentie speciala fata de problematica retelelor Kominternului, ale KGB si GRU in Romania, ofiterii de informatii in rezerva si in retragere ne-au pus la dispozitie, in exclu­sivitate, Dosarul special realizat de "Periscop"la 40 de ani de la invadarea Cehoslo­vaciei de catre trupele Armatei Rosii precedate de agentii serviciilor speciale so­vietice, care nu au ezitat sa uci­da pe loc ofiterii de contrainfor­matii cehi si slovaci care le supra­vegheau activitatea. Activitatea "Periscop"-ului este remarcabila, dupa cum o dovedesc si amintirile de pe teren
ale veteranului care publica sub numele de V. D. Fulger - fost sef, printre altele, al colectivului Asia-Pacific - despre serviciile de informatii romanesti si consilierii sovietici. La fel, analiza lui Mircea Iordanescu despre inter­ventia militara din Cehoslo­vacia. Publicam astazi doar cateva extrase din Dosarul
DIE.
Doicaru: "Nu mai dati nimic rusilor"
"Teza conform careia serviciile de informatii ale Romaniei au fost subordonate sovieticilor pana in decembrie 1989 este falsa fara doar si poate", scrie V. D. Fulger in deschiderea materialului sau introspectiv, din care repro­ducem in continuare, selectiv. "A existat, intr-adevar, o asemenea stare de fapt imediat dupa instaurarea regimului comunist, atunci cand consilierii sovietici erau prezenti in toate sectoarele principale ale noilor structuri politico-economice si militare ale tarii. Aceasta subordonare s-a redus treptat: mai intai, au fost retrasi <>, fara insa a se face zarva in legatura cu acest lucru. Momentul n-a fost marcat sub nici o forma, exceptand, poate, bucuria traita de fiecare lucrator eliberat de tutela <>.
Ca ofiter cu functie de condu­cere, prin natura sarcinilor si obligatiilor de serviciu am avut in mai multe randuri prilejul sa constat ca, intr-adevar, <> cu rusii a incetat definitiv inca de prin anii 60. Iata cateva elemente care, dupa parerea mea, pot constitui dovezi palpabile ca directiva venita de sus, de a nu mai pune la dispozitia sovie­ticilor date si materiale privind munca specifica, n-a fost o vorba goala, ci se aplica cu strictete.
In 1960, s-a primit ordin ca nici un lucrator, indiferent de functie si grad, sa nu mai prezinte consilierului sovietic date si materiale cu privire la munca de securitate. In cadrul Directiei unde imi desfasuram activitatea, ofiterii operativi nu mai aveau voie sa discute nici macar cu tovarasul Iurea, translatorul consilierului.
In august 1962, rezidentilor care plecau la post in exterior li s-a interzis sa mai faca schimb de informatii cu sovieticii, renuntandu-se astfel definitiv la vechiul obicei de a merge periodic la ambasadele sovietive pentru asa-zisele consultari si informari reciproce cu privire la situatia din tara in care isi desfa­surau activitatea. <>- asa suna telegrama circulara adresata rezidentilor aflati deja in misiune externa si care nu erau inca la curent cu noile orientari.
Erau doar trei situatii in care rezidentul roman putea coopera cu sovieticii: in caz de incendiu, rapiri sau acte teroriste. Se admi­tea, deci, informarea sovieticilor, <>(aceasta era formula), numai daca se obtin date, informatii sau documente din care sa rezulte clar ca cineva, indiferent cine, pune la cale declansarea unui incendiu la oficiile diplomatice, o rapire sau un asasinat care vizea­za membrii ambasadei. Chiar si in aceste cazuri, se preciza: "nu se deconspira fata de sovietici sursa prin care s-au obtinut informatiile sau documentele din care rezultau intentiile criminale". (...) Generalul Nicolae Doicaru, aflat atunci la conducerea DIE, a ordonat sa nu se mai trimita la Moscova nici un material, chiar si pentru tradus, desi zeci de documente asteptau in fisete sa fie valorificate", aminteste V.D. Fulger in expunerea sa mult mai extinsa. Generalul Nicolae Doicaru, o legenda a serviciilor de informatii, a supravietuit regimului Ceausescu dupa fuga adjunctului sau de la DIE, Ion Mihai Pacepa, dar nu a mai scapat de un glont care avea sa-l ucida, la o vanatoare, in timpul regimului Iliescu.
Sub amenintarea Rusiei
Mircea Iordanescu trateaza intr-o analiza complexa situatia Romaniei si a fostului bloc
sovietic in perioada invaziei URSS in Cehoslovacia: "Dorinta de a se distanta de Moscova, mai ales in ce priveste politica externa, si reactia extrem de hotarata si ferma dupa invadarea Cehoslo­vaciei, in august 1968, de catre trupe apartinand Tratatului de la Varsovia, au stimulat intentiile Moscovei privind o eventuala interventie militara in tara noastra. In august 1968, Romania a fost amenintata, cel putin pentru cateva zile, de acelasi pericol ca si Cehoslovacia. Pe 21 august, imediat dupa ocuparea Cehoslo­vaciei, servicii secrete occidentale au semnalat o miscare masiva de unitati militare sovietice si bulgare in jurul granitelor romanesti. Informatii similare au fost confirmate si la frontierele Romaniei cu Moldova sovietica si Ungaria.
Desi Uniunea Sovietica, prin vocea ambasadorului sau, Dobranin, a anuntat la inceputul lunii septem­brie 1968 ca "informatiile despre invazia Romaniei nu au fost intemeiate pe adevar", ame­nintarile au continuat inca multa vreme si autoritatile romanesti le-au luat in seama, pana la dispa­ritia lor. Vulnerabilizarea Romaniei in conjunctura respectiva a deter­minat intreg sistemul de aparare a tarii - Armata, Ministerul de Interne si trupele sale, serviciile de informatii si contrainformatii, garzile patriotice, organizatii si asociatii ale tineretului - sa se pregateasca intens dupa principiile, regulile si conceptiile de lupta ale <>, pentru a riposta in caz de nevoie.
In aceasta situatie fierbinte, factorii de decizie politici si militari ai tarii noastre aveau nevoie de cat mai multe informatii care sa descifreze intentiile reale ale <> privind lansarea unui atac armat asupra Romaniei. Ca urmare, s-a intensificat activitatea de culegere de informatii pe aceasta tema, atat in tara, dar mai ales in strainatate, prioritare fiind zonele de granita ale Romaniei, tarile europene importante, marile puteri si organismele internationale.
Abia iesite de sub "indru­ma­rea" si controlul consilierilor sovietici, Serviciile de informatii romanesti incercau, timid la inceput, sa descifreze actiunile din ce in ce mai numeroase si de amploare ale celor doua servicii de informatii sovietice - KGB si GRU pe teritoriul romanesc. Mai ales dupa 1964, urmare a declaratiei Biroului
Politic al PMR din aprilie, se constata o intensificare a actiunilor de culegere de informatii din partea celor doua servicii, fiind vizate, indeosebi, Armata, Ministerul de Interne, precum si conducerea politica si economica a tarii.
De altfel, trebuie mentionat ca in anii '60 si '70 ai secolului trecut, contraspionajul romanesc a descoperit mai multe retele de spionaj sovietic pe teritoriul national, printre care mentionez un singur caz, acela al generalului Serb Ioan, dovedit ca se ocupa de culegerea de informatii militare in favoarea GRU, principalul serviciu de informatii al armatei sovietice. (...) Pe plan intern, contraspionajul romanesc se confrunta nu numai cu actiunile serviciilor de infor­matii sovietice, dar si ale celor­lalte state socialiste "prietene". Asa au luat nastere atat la serviciul de informatii intern, cat si la cel extern structuri specializate care urmau sa faca fata mai bine amenintarilor la adresa securitatii nationale ce veneau din partea "prietenilor". Eve­nimentele ulte­rioare au confirmat justetea acestor masuri". De la "Actiuni ale serviciilor secrete straine impotriva Romaniei" la "Cum sa devii intelligence officer la CIA" si ce mai face organizatia veteranilor din SVR, "Periscop" se prezinta ca o sursa veritabila de informatii despre istoria recenta a Romaniei, intr-un moment in care se incearca acerb falsificarea ei dupa modelul nefast al lui Roller.