Băsescu şi maghiarii

icio zonă, cu excepţia judeţului de baştină Constanţa, n-a fost mai frecventată de preşedintele Traian Băsescu, decât Secuimea. Vineri, pentru a cincea oară în ultimii doi ani, s-a aflat în Covasna şi, deşi început de weekend, a fost o vizită de lucru. Şeful statului a adunat toate oficialităţile locale, de la consilieri la şefi SRI, şi, după ce a constatat că UDMR, care, după 1992, nu prea a lipsit de la Putere, „a făcut prea puţin pentru aceste două judeţe”, a anunţat că un desant guvernamental format din şase miniştri va ateriza în curând, pentru a analiza situaţia „la faţa locului” şi a întocmi planul de investiţii. Este pentru prima
dată când Puterea de la Bucureşti îşi declară intenţia de a dezvolta această zonă, al cărei potenţial nu se reduce numai la cheresteaua din pădurile sălbatic decimate. O veste bună pentru populaţia maghiară şi română de aici, dar una proastă, se pare, pentru UDMR, care nu mai are niciun reprezentant în actualul executiv. Enervat că Traian Băsescu a etichetat Uniunea drept „profitoare de voturi” şi că îi dă lecţii despre Ţinutul Secuiesc, Marko Bela ameninţă cu radicalizarea discursului autonomist. Liderul udemerist nu este însă convins de eficienţa retoricii agitatoare, folosită des atât de el, cât şi de ultranaţionaliştii din PCM, fără succes politic intern sau internaţional şi fără a inflama spiritele conaţionalilor. Dacă autonomia teritorială era dezideratul fundamental al etnicilor maghiari şi nu al politicienilor, atunci pecemiştii, cei mai consecvenţi şi mai virulenţi în promovarea lui, ar fi intrat în Parlament, nu udemeriştii care îl proclamau, când erau la guvernare, doar la zile festive.

Aşadar, nu răspunsul tranşant al lui Traian Băsescu – autonomia teritorială e exclusă – îl îngrijorează pe Marko Bela, ci faptul că politica preşedintelui de apropiere faţă de comunitatea maghiară ar putea avea drept consecinţă pierderea controlului
UDMR asupra a sute de mii de votanţi.

Preşedintele pare să le spună liderilor udemerişti că nu are nevoie de un intermediar în relaţia lui cu maghiarii, că aceştia nu constituie monopolul politic şi electoral al unei formaţiuni şi că, înainte de toate sunt cetăţeni români, de care, în fine, statul se ocupă. În locul iluziilor vândute de politicienii maghiari, Traian Băsescu vine cu şase miniştri şi cu proiecte de investiţii în Harghita şi Covasna, care, în vremuri de grea criză, cad ca mana cerească pentru locuitori. Nemaifiind la guvernare, UDMR nu are niciun merit şi niciun beneficiu electoral din acest demers, ba dimpotrivă, poate să piardă, Traian Băsescu repetând, la fiecare vizită, că Uniunea a exploatat zona şi voturile exclusiv în beneficiul şefilor ei.

S-ar putea crede, în mod eronat, că preşedintele este un simpatizant şi un protector al minorităţilor. Ce părere proastă are cel puţin despre una dintre ele a aflat însă, din întâmplare, toată lumea. Traian Băsescu îşi face doar campanie, punând pe masă o ofertă
de natură economică, mai concretă şi mai aproape de interesele imediate ale comunităţii maghiare, decât cea imposibilă, de natură etnică, propusă de UDMR şi PCM. În România, trăiesc 1 400 000 de maghiari, care au avut, mereu, candidaţi fără şanse la preşedinţie, dându-şi, însă, disciplinat, voturile în turul al doilea, prezidenţiabilului recomandat de UDMR, de obicei din partidul cu care aceasta urma să guverneze. Exclusă fiind, de această dată
, de la formarea Cabinetui, este posibil ca Uniunea să nu mai aibă preferinţe. Traian Băsescu şi-a adaptat însă strategia: nu-i mai trebuie mijlocirea Uniunii, se adresează direct
maghiarilor şi investeşte în ei.